ISTORIE

Radacinile statului se întind pâna în secolul al VII-lea si se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirovic. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat fiinta în secolul al XI-lea, gasindu-si sfârsitul spre finele secolului urmator. Serbia medievala s-a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea având ca figura centrala pe Marele Jupan Stefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Stefan Întâi, Serbia a devenit regat, iar în anul 1346 Stefan Dušan a înfiintat Imperiul Sârb, dezintegrat în urma înfrângerii în fata turcilor otomani în anul 1389. Batalia istorica a avut loc la Kosovo. Nordul Serbiei a fost cucerit si el prin caderea cetatii Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câtiva ani mai târziu si Hertegovina în 1482. Între anii 1459 - 1804, Serbia în pofida a trei invazii austriece si a numeroase rebeliuni, a ramas sub conducerea Imperiului Otoman. Viata religioasa a fost dominata de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei convertiti au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziuni pe cea de bosniaci, refuzând sa mai fie identificati drept de sârbi. Revolta anilor 1804-1813 condusa de catre Đorde Petrovic (cunoscut si sub denumirea de Karadorde - "George cel Negru"), si revolta din anul 1815, a dus la înfiintarea Principatului Serbiei. Având o autonomie larga fata de Impoeriul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne. Prince Lazar

Între anii 1815 - 1903, Serbia a fost condusa de catre Dinastia Obrenovic, cu exceptia perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea tarii s-a aflat Printul Aleksandar Karadordevic. În anul 1903, Dinastia Obrenovic a fost înlocuita de catre Dinastia Karadordevic, descendenta a lui Đorde Petrovic. Lupta pentru modernizarea societatii, pentru drepturile omului si pentru un stat national au durat aproape trei decenii si s-a încheiat cu adoptarea constitutiei la 15 martie 1835. În 1876, Muntenegru, Serbia, si Bosnia au declarat razboi Imperiului Otoman si au proclamat unirea. Totusi, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de catre Marile Puteri, a acordat deplina independenta doar Serbiei si Muntenegrului, lasând Bosnia si Raška , Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor pâna la Razboaiele Balcanice din 1912 si 1913 si Primul Razboi Mondial.

Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de catre Gavrilo Princip, un sustinator al unitatii slavilor de sud, supus austriac si memebru al organizatiei Tânara Bosnie, a servit drept pretext pentru ca Austro-Ungaria sa declare razboi Serbiei. Rusia a început sa îsi mobilizeze trupele pentru apararea aliatei sale, Serbia, ceea ce a dus la declaratia de razboi a Germaniei împotriva Rusiei în vederea sustinerii aliatei acesteia Austro-Ungaria. Totusi, de vreme ce strategii militari germani doreau sa evite un razboi pe doua fronturi atât împotriva Rusiei cât si împotriva a Frantei, acestia au atacat mai întâi Franta. În cele din urma, aceasta a culminat cu atragerea în razboi a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sârba a câstigat câteva victorii importante împotriva Austro-Ungariei în timpul Primului Razboi Mondial, dar a fost complesita în final de fortele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei si Bulgariei. În Primul razboi mondial Serbia a avut 1 260 000 de victime - 28 % din totalul populatiei sale si 58 % din populatia sa masculina. Prince Lazar

În anul 1918, Serbia fonda împreuna cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croatilor si slovenilor, cunoscut mai târziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de al II-lea razboi mondial, Serbia a fost un stat marioneta a Germaniei Hitleriste. Teritoriul sau includea Serbia Centrala de azi si partea vestica a Banatului. În 1945 Serbia a devenit parte a unei federatii, cea de-a doua Iugoslavie, Republica Socialista Federativa Iugoslavia, condusa de Josip Broz Tito pâna la moartea acestuia în 1980. De la caderea celei de-a doua Iugoslavii în 1992 si pâna în 2003, Serbia a format, împreuna cu Muntenegru, Republica Federala Iugoslavia. În ciuda razboiului civil din tarile vecine, Croatia si Bosnia-Hertegovina, în Serbia a fost pace pâna în 1998, desi o parte din institutiile si conducerea tarii au sustinut pe sârbii bosniaci si pe cei din Croatia în aceste conflicte, înarmându-i si dirijându-le trupele. Între 1998 si 1999, ciocnirile din Kosovo dintre fortele de securitate sârbe si iugoslave pe de o parte si Armata de Eliberare din Kosovo pe de alta parte, au condus la bombardamentele NATO, care au durat 78 de zile. Atacurile au fost oprite când presedintele iugoslav Slobodan Miloševic a acceptat sa retraga fortele de securitate, inclusiv armata si politia din Kosovo. Acestea au fost înlocuite cu o forta internationala, iar Kosovo a ramas, formal, în cadrul federatiei Iugoslave. Între anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia si Muntenegru. În data de 21 mai, 2006, Muntenegru a hotarât în urma unui referendum iesirea din uniune - 55.5% dintre voturi au fost în favoarea independentei. Pe 3 iunie, Parlamentul Muntenegrului a declarat independenta tarii, iar pe 5 iunie, Adunarea Nationala a Serbiei a declarat Serbia succesoare în drepturi a Uniunii Statale. La alegerile prezidentiale din 27 iunie 2004, a fost ales ca presedinte Boris Tadic (instalat în functie în 11 iulie). Pe 20 ianuarie 2008 au avut loc alegeri prezidentiale, soldate (3 februarie) cu realegerea lui Boris Tadic.